Review: Şovăire

În "Fior", Grace şi Sam s-au găsit. Acum, în "Şovăire", trebuie să lupte ca să rămână împreună. Pentru Grace, asta înseamnă să-şi înfrunte părinţii şi să păstreze un secret deosebit de periculos despre ea însăşi. Pentru Sam înseamnă să se împace cu trecutul său ca vârcolac şi să afle cum poate supravieţui pe viitor. Dar mai apare şi un lup nou, pe nume Cole, al cărui trecut ar putea distruge întreaga haită. Iar Isabel, care deja şi-a pierdut fratele, este atrasa oricum de Cole. "Şovăire" ne vorbeşte despre ambele laturi ale iubirii, cea întunecată şi cea luminoasă şi despre puterea oamenilor de a depăşi obstacole prin forţa dragostei.






 

“This is a love story. I never knew there were so many kinds of love or that love could make people do so many different things.

I never knew there were so many different ways to say goodbye.”

    Nu prea ştiu cum să încep. Prima carte din acestă serie m-a impresionat foarte mult, suspansul atinsese cote alarmante şi nu am putut lăsa cartea din mână….mă aşteptam la cu totul altceva de la al doilea volum sinceră să fiu sinceră.

     Multitudinea de opinii, pe care fiecare le are este pur şi simplu bulversantă. Acum îşi spune Sam părere, acum Cole, acum Isabel…pur şi simplu îmi venea să săr capitolele şi să aflu ce se întâmplă în final, dar nu am făcut-o.

“Because you know that's not how you want it to end. You know I'd love to have you with me, and it will be that way, one day. But this isn't the way it ought to happen.”

    Totuşi au fost câteva lucruri care mi-au plăcut. Şi anume faptul că Sam începe încet încet să se maturizeze, dar îi ia destul de mult timp parcă priveam o ţestoasă care trebuie să întreacă un iepure! Totuşi a fost interesant de observat pentru că se potrivea foarte bine cu un caz din realitatea mea unde maturizarea a survenit în urma unor consecinţe însemnate.

     Per ansmblu mi-a plăcut ideea. Cole s-a schimbat în urma morţii lui Victor, toboşarul trupei şi prieten foarte bun cu acesta. Moartea lui la făcut pe Cole să se schimbe şi să realizeze că poate avea prieteni, oameni care să-l iubească numai dacă el oferă acelaşi lucru în schimb. Deşi nu se prea dă în vânt după sentimentalisme şi nu prea m-a făcut să mă ataşez de el la început, îmi place stânjeneala pe care o resimte când trebuie să spună ceva sentimental sau sincer.

    Mi-a plăcut povestea dintre el şi Isabel, clasica potrivire dintre caracterele asemănătoare. Mi-a mai plăcut şi hotărârea lui Grace de a lupta pentru ea şi Sam, pentru ei.  A luptat până în ultima clipă.

“Aren't you afraid?'
'Of what?'
'Of losing yourself.'
'That's what I'm hoping for.”

    Am fost destul de surprinsă că sub toată lamentarea aceea a lui Cole despre sinucidere şi vieţi distruse din cauza prostiei lui chiar se ascundea un creier, care culmea funcţiona. Acesta vrea să descopere cum survine transformarea lui în vârcolac, iniţial face asta pentru a rămâne lup, dar în final ajunge să o salveze şi condamne în acelaşi timp pe Grace.

“There was something awful about terror trapped behind silence.”

   Mă aşteptam la mai mult de la volumul doi, dar dacă stau bine să mă gândesc a completat destul de bine primul volum. Îmi pun toate speranţele în volumul trei sper să se ridice la nivelul aşteptărilor.

“I won't let this be my good-bye. I've folded one thousand paper crane memories of me and Grace, and I've made my wish.
I will find a cure. And then I will find Grace.”

 
Nota mea 3,5/5