Recenzie: Procesul de Franz Kafka

În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se întâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care se sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de o greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu se întâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni nu ştie nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri această situaţie. "Procesul", piesă de referinţă în opera acestui geniu al absurdului care a fost Kafka, renunţă la elementul supranatural pentru a reda cu deplină luciditate angoasa obsesiei umane.

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc  Librăriei RAO  pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

“From a certain point onward there is no longer any turning back. That is the point that must be reached.”

     Vreau să spun că sunt plăcut surprinsă să aflu că Franz Kafka a reuşit să mă lase fără cuvinte. Chiar nu mă aşteptam să treacă în topul autorilor mei preferaţi, dar se pare că a reuşit să ajungă acolo.

     “Procesul” nu este o carte pe care să o înţelegi sau care să-ţi placă. Nici vorbă! Este o carte filozofică, realistă şi absurdă care are ca punct de plecare o simplă uşă. Exact o simplă uşă.

“Someone must have slandered Josef K., for one morning, without having done anything truly wrong, he was arrested.”

     Dacă Josef K. nu ar fi deschis uşa în acea dimineaţă, el probabil că nu ar fi fost prins în această nebunie psihologică, care avea să-l consume în cele din urmă. Poate că nu ar fi fost necesare toate lucrurile pe care le-a săvârşit dacă uşa aceea ar fi stat închisă sau dacă ar fi fost deschisă mai târziu. Dar din păcate lucrurile nu stau întotdeauna cum vrem noi. Uşa a fost deschisă, iar nebunia poftită politicos înăuntru.

numai a suta parte dintr-o notă falsă,

“It's only because of their stupidity that they're able to be so sure of themselves.”

     K. află că este acuzat şi arestat pentru un delict care niciodată nu va ieşi la iveală. O faptă pe care este sigur că nu a comis-o, dar pentru care este catalogat drept acuzat.

     El încearcă să nu se gândească prea mult la aşa zisul proces, lăsând zilele să treacă. Când unchiul său află că nepotul preferat are probleme încearcă să-l ajute cum poate. Mai bine ar fi fost să nu-l ajute!

    K. acceptă să-şi ia un avocat la îndemnul unchiului. Avocat care nu va face mai nimic ca să-l scape pe Josef de eticheta de acuzat. Poate din gelozie pentru că amanta avocatului nutreşte o simpatie aparte pentru K. sau poate pentru că nu are competenţa necesară ca să intervină în favoarea tânărului, Josef nu poate fi achitat.

“Logic may indeed be unshakeable, but it cannot withstand a man who is determined to live.”

     Văzând că lucrurile sunt tărăgănate el încearcă să afle cât mai multe lucruri despre culisele tribunalului. Primind ajutor de la diverse persoane care îi povestec ce ştiu despre legi, K. nu se poate încrede în nimeni. El vede peste tot o ameninţare constantă.

     În cele din urmă se decide să renunţe la serviciile avocatului care disperat încearcă să-l convingă pe K. să nu facă această prostie. De neânduplecat tânărul pleacă rupând orice legătură cu avocatul şi amanta sa.

“A book must be the ax for the frozen sea within us.”

“The right understanding of any matter and a misunderstanding of the same matter do not wholly exclude each other.”

     Un geniu al absurdului putem afirma despre Kafka. Din câte am înţeles el nu voia ca operele sale să ajungă în mâinile cititorilor, dar din păcate dorinţa nu i-a fost ascultată. Nici nu aveţi idee cât mă bucur că nu au fost distruse manuscrisele sale ci publicate. Merită să citiţi această carte! Este ceva nou, ceva diferit. Eu totuşi vă avertizez că este o carte plină de filozofie şi că nu poate fi înţeleasă de toată lumea. Dacă vă simţiţi în stare să-i faceţi faţă lui Kafka vă doresc succes veţi avea nevoie.

Nota mea este 5/5: